); ga('require', 'displayfeatures'); ga('require', 'linkid', 'linkid.js'); ga('set', 'anonymizeIp', true); ga('set', 'forceSSL', true); ga('send', 'pageview');

Creanțe în sus, creanțe în jos, debite, debitori, creditori, agenți economici care se confruntă cu problema neîncasării facturilor emise, creându-se astfel, blocaje financiare. Important este însă, că aceste blocaje financiare se pot rezolva prin procedura de recuperare a creanțelor.

Procesul de recuperare a creanțelor este ca o piesă de teatru în care actorii sunt: creditorul, debitorul și recuperatorul, aflați pe scena recuperării creanțelor.

Cine este creditorul? Creditorul este titularul unui drept de creanță, persoana îndreptățită să pretindă debitorului să își îndeplinească obligația pe care o are față de acesta, rezultată din raportul obligațional intervenit între cei doi. Adică, creditorul este cel care are dreptul să ceară debitorului plata unei sume de bani restante, prestarea unui servicu etc.

Cine este debitorul? Am putea spune că este personajul negativ. Este persoana cu calitate de subiect pasiv în raportul obligațional, îndatorată (are o datorie, un debit) față de creditor să își îndeplinească prestațiile (ex. plata unei sume de bani, prestarea unui serviciu, executarea unei lucrări etc).

Recuperatorul este colectorul de creanțe care întocmește dosarul de recuperare, recuperează creanța de la debitor, negociază planul/programul de recuperare, administrează activitatea de recuperare, monitorizează respectarea înțelegerilor de plată agreate cu debitorii/giranții, raportează stadiul colectării creanțelor din portofoliu etc.
Procedura recuperării de creanțe se derulează astfel:

Actul I:

Etapa recuperării creanțelor pe cale amiabilă. Această etapă presupune:

  • identificarea debitorului; verificarea stării de solvabilitate a debitorului – persoană juridică; verificarea situației economico-financiară; verificarea existenței altor dosare de judecată/executare silită (împotriva debitorului) pe rolul instanțelor de judecată; verificarea existenței de bunuri mobile/imobile pe numele debitorului;
  • localizarea și contactarea debitorului; expedierea notificărilor prin poștă, curier, fax, e-mail sau expedierea de sms-uri;
  • campanii de contact telefonic către debitor pentru informare asupra situației intervenite și necesității efectuării plăților, precum și informarea acestuia asupra riscurilor la care se supune prin necooperare;
  • colectarea cu/fără titlu executoriu;
  • colectarea pe teren – street collection (vizite la sediul debitorului).

Actul II:

Recuperarea în instanță. La această etapă se apelează doar în momentul în care au fost epuizate toate mijloacele posibile de recuperare/colectare a datoriilor pe cale amiabilă. Această procedură litigioasă presupune acționarea în instanță a debitorului de către creditor și presupune, întocmirea documentației (dosarului) în vederea acționării în instanță a debitorului rău platnic, obligându-l la plata debitului, dobânzilor de întârziere, dobânzilor legale, penalităților, cheltuielilor de judecată.

Actul III:

Se apelează la etapa executării silite atunci când debitorul nu și-a respectat obligațiile de plată nici în urma negocierii și nici în stadiul procesului juridic. În această etapă, recuperatorul va monitoriza executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc.

“Dați tuturor ce sunteți datori să dați, cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.”

Translate »