); ga('require', 'displayfeatures'); ga('require', 'linkid', 'linkid.js'); ga('set', 'anonymizeIp', true); ga('set', 'forceSSL', true); ga('send', 'pageview');

A fost odată ca niciodată… Aceasta este expresia care, de fiecare dată, ne conduce în universul magic al poveștilor. Așa că, fiind vacanță, vă invit la o poveste.

Se spune că societatea comercială a fost o descoperire a timpurilor moderne, de aceeași însemnătate ca descoperirea puterii electricității sau a aburului.
Însă, sămânța societății comerciale a existat încă din perioada antichității, când oamenii și-au dat seama că energiile individuale și resursele (umane și materiale) adunate la un loc satisfac nevoile lor sociale și economice. Bunurile și mărfurile strânse la comun, ce constituiau fondul (patrimoniul) social, râmâneau în continuare ale asociaților, neintrând în proprietatea societății, iar societatea se întemeia pe încrederea reciprocă. Asociatul care nu respecta obligațiile etice, era condamnat și, totodată, declarat infam. În această epocă primele societăți au fost cele de zarafi, cei care se îndeletniceau cu împrumutul și schimbul banilor (monezilor) în schimbul unui mic folos.

În Evul Mediu s-a distins apariția societății create în temeiul unui contract – contractul de commenda, prin care, o persoană (comendator) încredința unei alte persoane (tractor), bani sau mărfuri pentru comerț în alte țări, iar beneficiile se împărțeau între ele. Apariția societății, având la bază un astfel de contract, a fost determinată de necesitatea resimțită de negustori (din Italia) care, pentru a-și desfășura activitățile de comerț, aveau nevoie de credite pe care, însă, nu le puteau obține de la nobili sau deținătorii de capitaluri mari, din cauza interdicțiilor impuse de canonici sau a incompatibilităților cu rangul de nobili sau militari. În această perioadă se constituie pentru prima oară patrimoniul distinct, compus din banii sau bunurile puse în comun de asociați, care are drept titular societatea (compania) recunoscută de autorități. Pentru prima dată, contribuțiile la formarea patrimoniului au primit numele de acțiuni.

Zorii epocii moderne au adus Franței prima reglementare sistematică și cuprinzătoare a societăților comerciale, în anul 1807.
În România, până la sfârșitul epocii feudale, nu a existat o reglementare comercială scrisă separată. Obiceiul era lege și obiceiul era dreptate care în tăcuta primire a stăpânirii și a locuitorilor țării a câștigat pravelnicească putere.
În cursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, societățile comerciale s-au dezvoltat și s-au adaptat permanent la cerințele sociale și economice, jucând un rol remarcabil în asigurarea și valorificarea capitalurilor în beneficiul întreprinzătorilor/antreprenorilor și al societății.
Astăzi, companiile sunt cele mai nimerite instrumente, prin care se colectează energia financiară și umană, pentru atingerea unor scopuri sociale ori personale ale întreprinzătorilor.

Ș-am încălecat pe-o șa,
Ș-am spus povestea așa…

Translate »